Giurcuta, un sat pitoresc

                Giurcuta, un sat pitoresc
                         by Aniii
               
              Pentru inceput doresc sa va spun ca am ales o zona din Muntii Apuseni pentru a o descrie. Este vorba despre un sat numit Giurcuta de Sus in care eu impreuna cu parintii mei mergem in fiecare an. Din Cluj-Napoca unde stau eu avem de mers aproximativ 110 kilometri, dar va spun sincer ca oricat de lung ar fi drumul efortul merita cu varf si indesat. Dupa ce trecem de Huedin urmeaza mai multe sate de munte cum ar fi Rachitele si Doda Pilii. Incet incet peisajul devine din ce in ce mai frumos si simti aerul curat imbalsamat de mirosul de brad. Drumul de munte este rau, plin cu gropi si santuri facute de camioanele care transporta busteni. Ajungand la destinatie intram in curte si coboram pana la casa batraneasca. Cabana are aproape 100 de ani si ar putea fi dusa la Muzeul Satului. Acolo a stat strabunicul meu imrepuna cu copii lui, insa acum este pustie si e mare pacat. Cand intram in casa vedem farfurii, stergare, tablouri cu poze ingalbenite de trecerea vremii pe pereti si mobilier foarte vechi. Stalpii care sustin casa sunt inclinati dar micutul lacas rezista cu vitejie vanturilor aprige si ninsorilor puternice. Zona unde este amplasata casa se afla intr-o portiune mai inalta pe varful dealului de unde ai o priveliste superba asupra caselor din vale si mai ales asupra muntilor care inconjoara satul. Paraul de unde luam apa este departe si avem ceva de mers pana acolo, dar pe drum poti admira sura unde se tinea fanul pe vremuri si grajdurile animalelor. Desi nu este moderna deloc casa te uimeste prin simplitate si simti ca esti mai apropae de natura.

               Cand mergem in acest paradis incercam sa profitam din plin de frumusetile naturii asa ca petrecem mult timp pe malul lacului de acumulare Belis Fantanele si facem un gratar in timp ce ne relaxam. Lacul este foarte mare iar sub el se ascumde un sat intreg care a fost inghitit de puhoaiele de apa. Uneori cand nivelul apei scade se poate observa varful fostei biserici a satului Giurcuta de Jos. De multe ori de plimbam cu barca pneumatica pe lac admirand padurile dese de conifere care infrumuseteaza locurile. Deoarece ne aflam la munte seara este o temperatura mai joasa si facem foc de tabara vorbind vrute si nevrute. Prin padure gasim ciupercute si diferite fructe cum ar fi: zmeura, afine sau fragi.
               Cateodata mergem la Padis unde se pot alege trasee dintre care noi l-am ales pe cel spre Cetatile Radesei. Acolo am explorat o pestera neamenajata in care poti patrunde doar tinadu-te de lanturi incastrate in stanca. A fost foarte interesant si chiar daca ne-am intors obositi eram bucurosi ca am avut sansa sa vizitam un loc atat de neumblat aflat in mijlocul padurii. Am mai vizitat si Ghetarul de la Scarisoara unde am coborat foarte multe trepte iar jos am gasit cel mai mare ghetar din Europa. La Rachitele se afla si o cascada spectaculoasa numita Valul Miresei care ofera o priveliste de neuitat prin caderea de la o mare inaltine a apei.  
               In fiecare dimineata firele de iarba sunt incarcate cu picaturi de roua si este o placere sa faci o plimbare descult asteptand sa se ridice ceata groasa care nu te lasa sa vezi nici la 2 metri. Sentimentul pe care il incerci este unul straniu si te face sa ai impresia ca lumea ti se dezvaluie minut cu minut.

               Daca as avea posibilitatea sa promovez acest loc mirific prin simplitatea frumusetii naturii as incepe prin a amenaja drumul spre Giurcuta deoarece nu multa lume se incumeta sa-si strice masina pe drumuri forestiere. Incurajarea agroturismului ar fi benefica pentru localnici care nu au prea multe surse de venit. Acestia si-ar trata oaspetii cu multa caldura si cu produse traditionale facute in casa care sunt foarte gustoase. Camping-urile ar fi o solutie foarte buna pentru turisti atata timp cat se pastreaza natura curata asa cum trebuie sa fie. Taberele pentru copii ar fi foarte apreciate, acestia ar participa la activitati in natura si ar invata sa o aprecieze. As organiza cruaziere pe lacul de acumulare Belis Fantanele si plimbari cu caii prin padure pentru ca turistii sa poata vedea in mod placut toata zona cu frumusetile ei. As edita pliante cu traseele posibile de facut, as pune multe indicatoare, cosuri de gunoi si pe pomi as avea grija sa fie insemnate marcajele corespunzatoare drumetiilor. M-as asigura ca oamenii care vin au grija sa nu distruga frumusetea si salbaticia locurilor fiindca altfel s-ar distruge farmecul natural.